În cartierul meu este o bunică care are vreo 80 de ani. Locuiește cu familia ei și, de fiecare dată când ieșim din cameră, ne întreabă: „Ai fost plecată, fiică?”. Îi răspund mereu cu un zâmbet și o întreb ce mai face de fiecare dată când o văd.
Acum două zile, mă întorceam acasă cu prietenul meu. Când am ajuns în fața casei lui, ploua torențial și el se grăbea să aducă porumbul pe care îl usca înăuntru, sperând că nu se va uda. L-am ajutat și noi puțin și am mutat porumbul înăuntru. După ce l-am ajutat, am venit în cameră.
Dar a doua zi dimineață, bunica mea a venit să-mi caute camera. Ținea o geantă, a scos niște porumb din ea și mi l-a dat, spunând: „Mulțumesc că m-ai ajutat ieri”. Mi-am dat seama încă o dată că până și un mic ajutor îi poate face pe alții fericiți.